Municipiul Brașov

Divertisment

Municipiul Brașov, reședința județului omonim, este situat în partea centrală a României, în Depresiunea Bârsei, la 520-650 m altitudine, la poalele masivului Tâmpa și ale prelungirilor nordice ale masivului Postăvaru.

Săpăturile arheologice efectuate în arealul orașului și împrejurimi au scos la iveală vestigii de locuire din neolitic, epoca bronzului (cultura Noua, denumită astfel după o suburbie a Brașovului, unde s-au descoperit mai multe morminte cu un inventar caracteristic) și din perioada geto-dacică.

Izvoarele istorice ale Brașovului apreciază pentru anul 1203 întemeierea localității, dată care figurează și în cronicile calendarelor brașovene ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată, arată site-ul Primăriei municipiului Brașov.

Prima mențiune documentară datează din 1234, când localitatea apare înscrisă în așa-numitul ”Catalogus Ninivensis” cu numele ”Corona”. Acest catalog al așezămintelor Ordinului călugăresc Premonstratens este de fapt o copie din secolul al XV-lea, originalul fiind pierdut. După părerea cercetătorilor, documentul original a fost întocmit în perioada anilor 1236-1241, menționează site-ul amintit.

Ulterior figurează în diferite documente cu alte denumiri: Brassovia (1251), Barassu (1252), Brasu (1271), Braso (1288), Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Korona (1336), Kronstadt.

În 1241 marea invazie mongolă străbate și Transilvania, între orașele distruse numărându-se și Brașovul.

Brașovul devine în secolul al XIV-lea un important centru comercial și meșteșugăresc și obține, în 1364, dreptul de a organiza târguri anuale și săptămânale. În 1424 breasla blănarilor își alcătuiește primul statut. De la 20 de bresle câte existau în Brașov în secolul al XVI-lea, s-a ajuns, în 1798, la 43 de bresle.

În 1395 a început construirea primelor ziduri de fortificație ale orașului.

La Brașov a fost încheiat, la 7 martie 1395, un tratat de alianță antiotomană, în condiții de deplină egalitate, între domnul Țării Românești Mircea cel Bătrân și regele Ungariei Sigismund de Luxemburg.

În secolul al XV-lea Brașovul a fost principalul centru comercial și meșteșugăresc din sudul Transilvaniei, drumul Brașovului fiind unul dintre principalele căi de acces între Transilvania și Țara Românească și Moldova. Ca dovadă stau numeroasele privilegii acordate brașovenilor de domnii celor două țări române (Vladislav I Vlaicu — în 1368, Mircea cel Bătrân — în 1413, Alexandru cel Bun — în 1421, Vlad Țepeș — în 1456, Ștefan cel Mare — în 1457).

Între anii 1448 — 1453, Iancu de Hunedoara distruge cetatea Brasovia de pe șaua Tâmpei, iar din piatra și materialele de construcție ale acestei cetăți începe fortificarea cetății medievale a Brașovului cu opt bastioane și 32 turnuri de apărare. O puternică fortăreață — Cetățuia — a fost construită în 1524, din lemn, pe Dealul Cetății. Distrusă în 1529 de Petru Rareș, în locul ei a fost construită ulterior o cetate cu ziduri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se la 1630 patru bastioane la colțuri.

O mărturie scrisă referitoare la Brașov este Scrisoarea lui Neacșu (cel mai vechi text datat, în limba română, care se păstrează până astăzi) trimisă, în 1521, din Câmpulung Muscel, de către negustorul Neacșu lui Johannes Benkner, judele Brașovului, în care existau informații referitoare la mișcările armatelor turcești pe malurile Dunării.

În secolul al XVI-lea Brașovul devine un important centru cultural, prin activitatea desfășurată aici de Johannes Honterus, care a înființat prima tipografie din Transilvania (1533) și un gimnaziu săsesc (1543), prin activitatea diaconului Coresi care tipărește aici mai multe cărți bisericești în limba română ( în 1559, ”Catehismul românesc”), precum și prin activitatea Școlii de la biserica ”Sfântul Nicolae” din Șchei.

Transilvania este ocupată de armatele austriece la sfârșitul secolului al XVII-lea, orașul Brașov fiind cucerit cu greu, în 1688, de acestea.

La 21 aprilie 1689, Brașovul a fost devastat de un incendiu puternic care a ars și biserica evanghelică. Zidurile acesteia au rămas înnegrite de fum, iar de atunci este cunoscută sub numele Biserica Neagră.

La Brașov au funcționat, începând din 1788 și 1834, două școli elementare românești, precum și un gimnaziu înființat în 1850 de mitropolitul Andrei Șaguna. Din 1838 au apărut la Brașov ziarul ”Gazeta de Transilvania” și suplimentul acestuia, ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”, care au contribuit la închegarea și dezvoltarea conștiinței naționale a românilor.

În timpul Revoluției de la 1848-1849, Brașovul a fost un loc de întâlnire a revoluționarilor din cele trei țări române. Astfel, după arestarea conducătorilor revoluției din Moldova, câțiva dintre aceștia au scăpat și s-au refugiat în Transilvania. Reuniți la Brașov, ei elaborează, la 12/ 24 mai 1848, programul intitulat ”Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, cea mai importantă prevedere a acestuia fiind unirea Moldovei cu Țara Românească.

Tot la Brașov, în 1868, George Barițiu a editat primul număr al revistei ”Transilvania” — organ al Societății culturale ”ASTRA” (1868-1945), care a avut o largă răspândire în toate teritoriile locuite de români.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Brașov capătă o intensă dezvoltare industrială, cu o mai mare amploare după 1918, când apar primele mari întreprinderi: Întreprinderea Aeronautică Română (IAR), Romloc, Schiel, Scherg, Ancora Română ș.a.

În septembrie 1940 populația Brașovului a protestat vehement împotriva Dictatului de la Viena din 30 august 1940, prin care România a fost nevoită să cedeze partea de nord a Transilvaniei Ungariei horthyste.

Între 8 septembrie 1950 și 24 decembrie 1960 orașul Brașov s-a numit Stalin.

La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de autocamioane și de la cele de tractoare, cărora li s-au alăturat muncitori de la alte întreprinderi din Brașov, precum și o mare parte din populația orașului, au ieșit în stradă manifestând împotriva abuzurilor de putere comise de autoritățile de partid și de stat locale. Revolta a fost înăbușită cu brutalitate de forțele de securitate.

A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populației din 2011 municipiul Brașov număra 253.200 locuitori.

Cunoscut și sub numele ”orașul de la poalele Tâmpei”, Brașov este un centru cultural și turistic de renume, vizitat deopotrivă de turiști români și străini. În Brașov există numeroase monumente: cetatea Brașov (secolele XIV-XVII), din care se mai păstrează fragmente ale zidurilor de centură, precum și unele turnuri de apărare (Turnul Alb — 1494, Turnul Negru — secolul al XV-lea, Turnul măcelarilor — secolul al XV-lea ș.a.), bastioane (Bastionul țesătorilor, 1425-1436; Bastionul cojocarilor — 1452; Bastionul postăvarilor — 1450-1455; Bastionul fierarilor — 1521 ș.a.) și porți (Poarta Ecaterinei, 1559); castelul cu incintă fortificată ”Cetățuia” (Schlossberg, secolele X-XVII); biserica evanghelică ”Sfântul Bartolomeu” (secolul al XIII-lea, refăcută în secolul al XV-lea), stil gotic timpuriu; Biserica Neagră (1384-1477), construcție gotică, renovată la exterior între 1993-1996, păstrează picturi murale interioare în stilul renașterii italiene datând din secolul al XV-lea precum și o orgă de mari dimensiuni instalată în 1839; biserica ”Sfântul Nicolae” din Șchei, construită inițial din bârne, în 1292, înlocuită cu una din piatră la finele secolului al XV-lea; Casa Sfatului (Primăria veche), edificiu construit în 1420, cu multiple transformări în secolele XVI-XVIII; biserica evanghelică ”Sfântul Martin” (secolul al XV-lea); biserica mânăstirii franciscane cu hramul ”Sfântul Ioan” (1506); biserica romano-catolică ”Sfinții Petru și Pavel” (1776-1782); bisericile ortodoxe cu hramurile ”Sfânta Treime” (1783), ”Sfânta Adormire” (1783), ”Adormirea Maicii Domnului” (1895-1896); Liceul ”Honterus” (1545-1547), refăcut în secolul al XVIII-lea; vechea Prefectură (1884); Hanul Roșu (secolul al XVII-lea); case vechi: Casa ”Hirscher” sau Casa Negustorilor (1544), stil renascentist; Casa ”Schobelin” (1550), Casa ”Kammer” (1587); Casa ”Mureșenilor” (secolul al XVIII-lea) ș.a.

Brașovul este cunoscut și pentru Festivalul internațional de muzică ușoară ”Cerbul de Aur” care s-a desfășurat în Piața Sfatului (1968-1971, apoi câteva ediții și după 1989).

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *